Ce cărți citesc pușcăriașii și cum îi influențează ele

<   înapoi
publicat Miercuri, 7 mai 2014, de Andreea Ursu-Listeveanu

În urma interzicerii cărților în pușcăriile din Anglia, cei de la The Guardian au făcut un sondaj printre cititorii lor și au vrut să afle ce cărți ar duce cuiva aflat în închisoare, dar, mai ales, de ce. Printre cei care au răspuns s-au numărat și cititori care au vorbit din proprie experiență.

Aaron Persichetti, în vârstă de 29 de ani, închis pentru conducere în stare de ebrietate și posesie de canabis, a stat în pușcărie șase săptămâni. Nu avea la dispoziție decât cărți neinteresante, nimic clasic sau cunoscut, dar, într-o zi a dat peste Vânătoarea lui Octombrie Roșu și a citit-o de peste șase ori. Nu neapărat că-i plăcea ficțiunea politică, ci pentru că a citi 8-9 ore pe zi era pentru Aaron fericire pură. „Literatura pe care am citit-o nu m-a schimbat, dar actul lecturii m-a învățat cum să fac față timpului din pușcărie. Și m-a învățat că iubesc cărțile, chiar și pe cele proaste. Oricât de pervers ar suna asta, aș mai sta închis dacă asta ar însemna că pot să citesc ce vreau. Aș sublinia faptul că literatura (și cititul în general) necesită răbdare, iar un om răbdător poate învinge orice. Întrebați-l pe Edmond Dantes.”


Un anonim de 26 de ani, care a fost închis într-un penitenciar din Franța timp de 6 luni, n-a avut acces la cărți din afară și nici la biblioteca închisorii. Într-o zi, un alt deținut i-a împrumutat Războiul lumilor, care i-a plăcut, deși nu e genul de cărți pe care le citește de obicei. A mai citit Contele de Monte Cristo și Papillon, două cărți despre evadarea din închisoare, care i-au plăcut destul de mult. „În nopțile obișnuite, când nu ne uitam la TV, cititul era activitatea de bază. Nimeni nu voia să fie acolo, iar pentru mine, o carte bună era cea mai bună evadare. Întotdeauna am fost de părere că literatura bună face viața mai frumoasă și mai interesantă și era un timp când aveam nevoie de ea mai mult decât orice. Sunt trist și supărat când mă gândesc că deținuții britanici s-ar putea să nu mai aibă șansa să citească o carte bună. Mi se pare crud și inuman.”


William Tea (49 de ani), a fost închis pentru complicitate la jaf armat și condamnat la trei ani de închisoare când avea 24 de ani. A stat închis 14 săptămâni și jumătate, în șase pușcării. A citit distopia 1984, a lui Orwell, și regretă că a făcut-o. Spune despre ea că e echivalentul literar al muzicii de tăiat vene. A încercat să citească o carte de Jackie Collins, dar n-a putut s-o termine. A ajuns la Victor Hugo prin intermediul unui alt deținut, care i-a recomandat Mizerabilii, dar cartea care a avut un impact serios asupra lui a fost Razboaiele galice ale lui Cezar. „Ideea că Iulius Cezar a scris cuvintele astea cu 2000 de ani în urmă, iar eu puteam să le citesc împrumutând cartea de la bibliotecă și că această bucurie nu-mi era refuzată, era mai mult decât puteam să suport. Am studiat sociologia așa că i-am citit pe Durkheim, Marx și teoreticienii conflictului.” Spune despre literatură că i-a dat speranță și că l-a ajutat să-și amintească faptul că o persoană normală vede un deținut atât de monstruos cât se vedea și el. A răspuns că le-ar trimite deținuților orice carte, indiferent de subiectul ei, pentru că le va permite minților lor să zburde libere, în afara pereților celulelor.

foto via



Scris de Andreea Ursu-Listeveanu Google+ | Facebook | Twitter | Blog
Contribuie la articol: Trimite un pont | Sugerează o corectură
scrie un comentariu:
Notificare: